Seara suntem o familie, acum mai mult ca niciodată. Fiindcă suntem toţi împreună. Bem ceai, râdem şi cântăm. Tata şi-a amintit un cântec vechi, pe care îl ţin minte eu că-l cânta demult, când eram mică…Şi acum când îl cântă, râdem. Dar situaţia nu e prea roz, cea din versuri. Ştiu că de fapt 
asta chiar se întâmplă. Şi atunci, şi acum. Atunci când femeia primea bătaie de la soţ, ea ascundea. Era o ruşine să zici că nu te înţelegi cu soţul, mai ales să divorţezi. Îmi spunea o vecină că soţul ei a bătut-o de la prima întâlnire. “Ei, lasă, fata mamii, că îi neam de gospodari, că aşa îi la toţi în tinereţe…”, o consola mama pe fiica sa, tânără şi cu ochii vineţi. De atunci şi până acum, vecina a primit căteva sute de bătăi. El nu s-a mai schimbat, şi nici ea. Nu a divorţat ca să nu o râdă satul. Iar când părinţii au decedat, ea a încercat să se despartă. Cert este că a rămas amprentată de cei douăzeci de ani de vânătăi…
Astăzi. În sat se mai fură fete. Una din ele, tânără şi harnică,inocentă şi visătoare, se pomeneşte măritată. “Eu nu-l iubesc”, spune senin fata, după zece ani trăiţi împreună. Este de vârsta mea, dar are riduri adânci, de la soarele arzător de pe deal, unde munceşte, cu fiul de 6 ani şi cu cel mic, de un anişor, în cărucior. Spală cu mâna, duce vaca la deal, merge la amiază să îi dea apă, face de mâncare la plită afară, are grijă de celelate animale din jurul casei…Ajunge seara şi aşteaptă soţul. El vine enervat că nu are maşină, cu ce să meargă în celălalt sat la nişte fete bune de măritat. O bate măr pe soţie, o lasă cu sângele curgând şi cu cei doi copii, şi pleacă.
Ea nu-l părăseşte, că nu are unde se duce. Nu a ieşit din sat demult. Nu are curaj să se pornească undeva cu cei doi copii. Cel mai mare, de 6 ani povesteşte cu lux de amănunte loviturile tatălui său. Dar aşa e la toţi, zice ea.
Iar versurile cântate de tatăl meu zic astfel:
De la uşă pân la sobă
Ne-o făcut schinarea dobă
Au, au, au……
Nu ştiu-s palme or îs pumni
Da din ceafă iese fum
Au, au…aoleu.
Mâine aflu continuarea acestor versuri de la bunica mea, experta în aceste cântece “de viaţă”.
