Cu o linişte neobişnuită firii sale, bărbatul în apusul anilor, se aşează la masă, absent şi îngândurat. De parcă la dezalcolizare i-ar fi activat conştiinţa, ruşinea şi gândirea. Acum are nevoie de comunicare, se simte în glasul lui disperarea de a fi ascultat de cineva. Spune că are un gust amar în gât, de la pastilele care le ia. Nimeni nu-l compătimeşte. Nimeni nu poate să-l consoleze. Prea mulţi ani de băutură, de viaţă fără sens, de scandaluri şi sticle sparte în capul altcuiva.
După o lungă pauză, el începe a povesti, cum a petrecut revelionul la spital. Cu o oarecare detaşare, parcă voioşie, îşi aminteşte că avea
În noaptea dintre ani: dezalcolizaţi, singuri şi curtaţi de moarte
colegi de cameră, treziţi şi ei la realitate din lunga boală a gâtului, adică băutul. “Încercam să reparăm televizorul, ca să auzim şi noi cuvântarea lui Lupu şi a lui Medvedev”, continuă el. Unul cu şurubelniţa, altul cu o furculiţă şi l-am făcut noi, până la urmă. Dar nici n-am observat că moşneagul nu mai suflă. Douăzeci de minute nu i-au ajuns ca să treacă în noul an. Cel mai bătrân dintre ei, un moş care nu se mai ridica din pat, şi-a dat suflarea chiar în timp ce ceilalţi erau agitaţi din cauza venirii noului an. Bărbatul continuă: asisitentele au venit după zeci de minute, deoarece nu au vrut să fie deranjate de un mort în noaptea dintre ani. “L-au pus jos, lângă uşă, de parcă lui i-era frig”, se amuză dezalcolizatul. Şi nu l-au acoperit cu nimic. Toţi treceau pe lângă el, îl priveau şi mergeau nepăsători mai departe.
Meditativ şi nostalgic, bărbatul iar repetă: douăzeci de minute nu i-au ajuns până la ora 12 noaptea, să asculte şi el pe ”prezidentul” nostru şi pe cel al ruşilor. Doar reparasem televizorul…Cred eu că gândurile l-au năpădit, deoarece a tăcut mult timp. Nu-i venea să creadă că moartea i-a vizitat, chiar în seara de revelion. Dar s-a oprit la moşul cel bătrân şi singuratic din colţul salonului. Deoarece ceilalţi erau ocupaţi cu televizorul. Dacă se apropia de cineva dintre ei, apoi nimeni nu avea să-l mai vadă pe Marian Lupu, cu un pahar de şampanie în mână. Dar au scăpat de moarte, de data asta. Şi au întâlnit noul an cu o cană de compot din mere afumate.
